Cuprinsul paginiiCuprinsul paginii Legislația primară: tratatele UEFiecare acțiune întreprinsă de UE se bazează pe tratate. Aceste acorduri cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic între statele membre ale UE, în special Tratatul de la Roma și Tratatul de la Maastricht, stabilesc obiectivele Uniunii Europene, regulile de funcționare a instituțiilor europene, procedurile decizionale și relațiile dintre Uniunea Europeană și statele sale membre.Tratatele reprezintă punctul de plecare pentru legislația UE și sunt cunoscute sub denumirea de legislație primară. Uniunea Europeană poate adopta reglementări numai în domeniile de politică în care statele membre au autorizat-o să facă acest lucru, prin intermediul tratatelor UE. Ea acționează pe baza așa-numitului principiul al atribuirii competențelor.Tratatele sunt negociate și convenite de toate statele membre și ratificate ulterior de parlamentele naționale – uneori în urma unui referendum. De-a lungul timpului, tratatele UE au fost modificate pentru a primi noi state membre, pentru a reforma instituțiile UE și pentru a conferi UE noi domenii de responsabilitate.Tratatele UERevizuirea tratatelor UEDomeniile în care acționează UEActele legislative de drept derivatCorpusul legislativ care derivă din principiile și obiectivele din tratate este cunoscut sub numele de legislație secundară. Legislația secundară include acte legislative și nelegislative.Actele legislative sunt adoptate în urma unei proceduri legislative stabilite în tratatele UE (procedură legislativă ordinară sau specială).În prezent, există cinci tipuri de acte legislative: regulamente, directive, decizii, recomandări și avize. RegulamenteleRegulamentele sunt acte juridice obligatorii din punct de vedere juridic în toate elementele lor. Ele sunt aplicabile în mod direct și uniform tuturor statelor membre ale UE imediat ce intră în vigoare, fără a fi necesară transpunerea lor în legislația națională. Mai multe despre regulamenteDirectiveleDirectivele stabilesc obiective obligatorii pentru statele membre ale UE în scopul de a obține un anumit rezultat, dar le lasă libertatea de a alege cum vor realiza obiectivele respective. Odată directivele adoptate la nivelul UE, statele membre ale UE trebuie să adopte măsuri pentru a le încorpora în legislația națională (transpunere). Autoritățile naționale trebuie să comunice Comisiei Europene aceste măsuri.Transpunerea în legislația națională trebuie să aibă loc înainte de termenul stabilit în textul directivei (în general în termen de 2 ani). Atunci când o țară nu transpune o directivă, Comisia poate iniția o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor.Mai multe despre directiveDeciziileDeciziile sunt obligatorii din punct de vedere juridic în toate elementele lor. În cazul în care se indică destinatarii, decizia este obligatorie numai pentru aceștia.Mai multe despre deciziiRecomandărileRecomandările nu au caracter obligatoriu. Ele le permit instituțiilor UE să-și comunice opinia și să sugereze direcții de acțiune, fără a impune însă vreo obligație legală destinatarilor.Mai multe despre recomandăriAvizeleAvizele nu au caracter obligatoriu. Ele le permit instituțiilor UE să facă o declarație, fără a impune vreo obligație juridică destinatarilor.Mai multe despre avize Corpusul legislativ care derivă din principiile și obiectivele din tratate este cunoscut sub numele de legislație secundară. Legislația secundară include acte legislative și nelegislative.Actele fără caracter legislativ sunt decizii care nu sunt adoptate prin procedura legislativă ordinară sau procedura legislativă specială, ci mai degrabă prin norme specifice. Pentru ca un act fără caracter legislativ să fie adoptat, este nevoie ca un act legislativ să acorde mai întâi competența de a-l adopta.Există două tipuri de acte fără caracter legislativ: actele delegate și actele de punere în aplicare.Mai multe despre actele de punere în aplicare și actele delegate
